13 mar. 2012

Magia sexualităţii

Momentul plăcerii extreme, în conformitate cu gândirea comună, este excesiv de limitat şi constrângător şi, prin urmare, îndepărtează de extazul sexual. Extazul este o experienţă dificil, foarte dificil de exprimat, el fiind în acelaşi timp de natură sexuală dar şi mistică. Sunt cele două aspecte ale interiorităţii intime.
În tradiţia orientală, tradiţie care nu s-a depărtat cu totul de umanismul vieţii, toate eforturile aspiranţilor la starea de extaz beatific conduc către un imperativ fundamental: acela de a nu elimina e5rnergia sexuală care se difuzează în corpul bărbatului, odată cu eliminarea seminală. E important de subliniat că, în conformitate cu aceste idei, bărbatul occidental nu cunoaşte orgasmul real. În cultura sexuală occidentală se crede că senzaţia agreabilă post-ejaculatorie este, de fapt, orgasmul. Dar se pare că nu este chiar aşa: adevăratul orgasm constă în Extaz, şi aşa spun şi orientalii. Totuşi, nu este suficient să fie aplicate diverse tehnici de non-ejaculare sau retenţie de spermă pentru a accede la extaz. Se pune problema adoptării unei atitudini interne în sensul unui recurs la integralitate. Cu alte cuvinte, omul este chemat nu doar să-şi asume condiţia sa ontologică bipolară: spirit şi materie, dar să o şi manifeste cu armonie. Dacă în timpul actului amoros nu se accede la structurile vitale şi spirituale în aceeaşi măsură, nu există şansa unei experienţe extatice.
În acest punct intervine magia sexuală, opera alchimică de transformare a spermei în energie creativă care să traverseze coloana vertebrală pentru a umple aura cu focul divin şi pentru a începe un act de creaţie. Această energie creativă face ca structurile astrale, denumite de alchimişti Corpuri Solare, să se regenereze şi să se reactiveze.
Îndrăgostiţii sunt atraşi unul de celălalt tot prin magie sexuală, tradusă la nivel fizic prin magnetism sexual. La nivelul plexului, prin Anahatha Chakra, energia ascensionată se dezvoltă, se amplifică, stimulată de atingerile celor doi îndrăgostiţi. În acelaşi timp, fluxul continuu de energie în mişcare face ca şi energia vitală să se amplifice. Ceea ce e uimitor e că, pe măsură ce energia bazală creşte şi excitaţia se amplifică, structurile superioare se expansionează la rândul lor: sufletul se umple şi spiritul se deschide spre energia divină care începe să “umple” pe cei doi îndrăgostiţi. Aceste senzaţii sunt precum o hrană pentru trup şi suflet. Se resimte clar o senzaţie de hrănire şi umplere.
Bucuria extatică a bărbatului, în ideea orientală, ţine de “ştiinţa” lui de a menţine constantă excitaţia, spiritul sexualităţii fizice, dar şi de a susţine spiritualitatea cea mai pură, ca şi când actul sexual ar fi o adevărată ceremonie mistică de adoraţie a Femeii. El se uneşte cu femeia într-un dans al bucuriei şi încântării, dans ce poate dura ore în şir, dăruindu-se femeii şi bucurându-se de ceea ce ea îi oferă. Prin recursul la sacralitate, bărbatul obţine un important dar, poate cel mai râvnit.
Fuziunea amoroasă este o cheie magică prin care se menţine corpul sănătos şi se prelungeşte viaţa: acest magnetism constant este o sursă de sănătate. Şi aceasta nu doar pentru că hormonii sexuali generează viaţa, ci pentru că schimbul afectiv, erotic dintre bărbat şi femeie, senzaţiile mereu noi şi autentice din timpul actului amoros fac viaţa mai frumoasă şi mai savuroasă.
Din amestecul inteligent dintre dorinţa sexuală şi entuziasmul spiritual se naşte aspiraţia spre sexualitatea magică. Pentru aceasta este nevoie urgentă de a se ieşi din curentul sumbru al uniunilor fizice comune şi vulgare şi a se intra în sfera luminoasă a regăsirii unuia prin celălalt. Magia sexuală transfigurează fiinţa şi uneşte trupul cu sufletul. Nu sunt capabile de magie sexuală decât fiinţele care au ales să lupte cu dualismul şi cu viziunea comună asupra existenţei, dotate cu lumină interioară, absolut eliberate de prejudecăţi, ipocrizie, criticism, negativism. Dar cheia, şi pentru această poartă, nu este raţiunea, ci dragostea.
Anticii recunoscuseră deja o participare activă specială a femeii în acuplare; chiar Aristotel a vorbit de un mod al ei de a aspira fluidul seminal. Respingând din start ideea vulgară, ar fi de amintit un citat despre un personaj feminin: Ca şi cum tot corpul femeii ar fi dobândit calitatea unei “guri care suge[1], fiind vorba de ceva care nu se realizează doar în plan subtil, ca gest care exprimă cel mai bine esenţa feminină. Această teorie astăzi este recunoscută de mulţi ca fiind exactă în latura ei fiziologică: se admite existenţa unor contracţii ritmice ale vaginului şi ale uterului ca într-o operaţie de aspirare sau sugere, existenţa unui automatism spasmodic cu o mişcare de contracţie specială, bazată pe unde tonice, speciale cu ritm lent, sub forma unei absorbţii prin aspirare. Un asemenea comportament somatic e confirmat numai la un înalt grad de sexuare a femeii, chiar dacă anticii, nu fără motiv, îl considerau drept un fenomen general. E de înţeles că, de-a lungul istoriei, s-a produs o atrofie fiziologică a ceea ce, la femeie, putea corespunde cu o sexuare completă sau cu o aproximare maximă de “femeie absolută”. Astfel, în Orientul antic a putut fi valabilă afirmaţia că “senzualitatea femeii e de opt ori mai mare decât cea a bărbatului”.
Asimilarea prin aspirare, pe acest plan de reflexe fizică, are apoi o expresie liminală într-un fapt rămas încă obscur din punct de vedere fiziologic: mirosul de spermă pe care uneori îl emană femeia din zone ale corpului depărtate de organele genitale la scurt timp după acuplare, cu persistenţă care, se pare, nu de “calităţile” femeii depind.
În zilele de azi fenomenul este ignorat, tocmai pentru că extrem de puţine femei manifestă acest automatism sexual. Totuşi, acolo unde el se manifestă, devine preocupant pentru cuplu în ce măsură aceste energii ajută sau, dimpotrivă, pun probleme de dinamică sexuală şi armonizare erotică. Există premisa de bun simţ că orice creaţie iniţială are o finalitate spirituală. Se pare că în vechile tradiţii aceste particularităţi feminine erau binecunoscute.
Rămâne a se presupune deocamdată că, din punctul de vedere al semnificaţiei ezoterice, aceste date înscrise în zestrea iniţială a femeii conduc spre un anume activism sexual al femeii, negat însă de-a lungul istoriei şi aruncat în derizoriu, alături de celelalte valori spirituale şi iniţiatice ale sexualităţii.


[1] D'Annunzio - Il Fuocco

Niciun comentariu: